Țăranul tot țăran rămâne

Toată lumea știe că sunt mare dinamovist, lucru pe care nu l-am ascuns niciodată. Și mai știe lumea că a doua echipă favorită era fc brașov, mai ales că timp de mai bine de 10 ani cât am lucrat ca reporter sportiv am fost lângă echipa fanion a orașului poate mai mult ca oricare din așa-zișii suporteri ai ei. Ceea ce s-a întâmplat în seara asta (și nu mă refer la victoria meritată a trupei lui Ionuț Badea) mi-a lăsat un gust amar și, de aceea, pentru mine, FC Brașov nu mai înseamnă nimic. Din partea mea, poate să se întâmple orice cu echipa asta, mă lasă rece de acum încolo. Și asta datorită numeroaselor speciemene din tribune (cei ce se vor simți cu musca pe căciulă sunt sigur că vor veni cu tot felul de injurii la adresa mea), care au considerat că e mai adecvat să înjuri tot meciul echipa adversă decât să susții echipa locală(deh... o mare parte din ei țin cu steaua nu cu fc brasov și își aduc aminte de fc brașov doar când joacă cu rivalele ghenciștilor). Este un public care mi-a demonstrat în seara asta că nu-și poate depăși condiția și că nu ai ce să-i ceri mai mult. Oricum, cu un așa public, nici nu mă mir că echipa este în fiecare an în lupta pentru evitarea retrogradării. Atât!