„Nu te bucura de răul altui, că nu e bine”, spune o vorbă veche românească. Lucru ce s-a adeverit în cazul patronului Stelei, Gigi Becali, care a ţopăit de bucurie toata ziua de sîmbătă, după egalul lui Dinamo de la Mediaş, dar care a plecat negru de supărare duminică, de la Braşov, după echipa sa „şi-a furat-o” de la elevii lui Răzvan Lucescu. Un meci, în care ambiţia mai mare a bătut vedetismele unora ca Dayro Moreno, Bănel sau Goian. Un joc în care s-a demonstrat că, fără valize şi fără un joc consistent, nu mai sînt posibile acele reveniri senzaţionale de retur, cînd echipele recuperau punctele faţă de adversari de parcă ar fi fost vreun Usain Bolt concurînd la 100 m plat cu un amărît de la Ciolpani. Un meci în care modestia a întrecut grandomania şi lauda, care a mai arătat, încă o dată, că nicio echipă de pe la noi nu se poate considera învingătoare încă de dinainte de a intra pe teren.
Suporter sau ultras
Fanii echipelor din Liga 1, şi nu numai, au evoluat foarte mult după Revoluţie. Dacă atunci, lumea se comporta civilizat şi rar auzeai vreo înjurătură pe stadion, acum lucrurile stau mai prost. Acum au apărut ultraşii, care domină fondurile sonore şi vizuale ale stadioanelor, dar din păcate, şi listele amendaţilor şi celor cu dosare penale. Fenomenul ultras nu e de condamnat, numai abordarea lui, tipic românească, este. Trebuie să recunoaştem că ultraşii aduc mai multă viaţă pe stadioane, prin scandări, prin inteligenţa mesajelor către rivali, prin coregrafii foarte bine puse la punct şi foarte spectaculoase (nu doar celebrele role de hartie care erau pe vremea lui Ceauşescu), care dau o notă aparte unui meci de fotbal, mai ales dacă e el un derby. Totuşi, aici se opreşte partea bună a mişcării ultras, pentru că la noi se merge şi mai încolo, în partea negativă, adică la scandaluri, bătăi de stradă cu forţele de ordine, injurii aduse adversarilor sau chiar propriei echipe etc. Pentru unii chiar e un motiv de mîndrie că l-au bătut pe un rival de la băgat în spital sau că s-au luat la trîntă cu „garda” şi a scăpat fără amendă şi fără vreun dosar penal. Din păcate, aceste momente nu vor dispărea din fotbalul de pe la noi, indiferent de ce măsuri vor fi luate.
Meci, striperi şi netelevizări
Netelevizarea meciul dintre FC Braşov şi Steaua, de duminică, 8 martie, de la ora 15,00, ar putea fi benefică pentru FC Braşov. Şi asta pentru că lumea ar putea lua cu asalt casele de bilete, iar la preţul minim de 50 de lei, ar însemna „o gură de oxigen” pentru bugetul „stegarilor”, în condiţiile actuale de criză. Şi cum în Braşov şi în împrejurimi sînt mulţi suţinători ai Stelei, am putea vedea un stadion plin duminică, mai ales că oricum microbiştii sînt singuri pe acasă deoarece consoartele, prietenele şi logodnicele sînt plecate pe la chefuri cu striperi de 8 Martie.
CSU, peste Rulmentul
Schimbare de ierarhie în sportul braşovean. Dacă pînă în vară, Rulmentul era echipa favorită a fanilor, după FC Braşov, lucrurile s-au schimbat acum şi lumea a început să se ataşeze mai mult de baschetbaliştii de la CSU Muncipal Cuadripol Braşov. „Studenţii” şi-au făcut trupă adevărată în actualul sezon, iar rezultatele nu au întîrziat să apară: locul 3 în campionat şi calificarea în turneul „Final Four” al Cupei României. Conducătorii de la CSU au demonstrat că se poate construi o echipă puternică la Braşov şi, cu multă modestie, se pot atinge rezutate importante. De altfel, s-a şi văzut că lumea vine în număr mai mare la meciurile CSU decît la cele ale Rulmentului, scîrbită de ceea ce se întîmplă la fosta lor formaţie preferată, măcinată de scandaluri şi de „profesionalism”. O lecţie pe care ar trebui să o ia şi cei de la Rulmentul, dar şansele sînt foarte slabe să se întîmple acest lucru. Oricum, în ritmul în care se mişcă cei de la Rulmentul (şi aici excludem jucătoarele şi antrenorii) nu ar fi exclus ca să vină din ce în ce mai puţină lume la meciuri.
